Dragi prieteni, închei luna iulie cu un premiu câștigat în India. Spre bucuria mea, cartea „The Woman, The Old Woman, The Child” a fost distinsă cu premiul ” Iconic Author Awards” Maybeify Publisher, India.

Și pentru că este weekend, vă las cadou în limba romană poezia care dă titlul volumului meu de poezii in limba engleză.

Femeia, bătrâna, copilul

Roxana Neguț

Odată ca niciodată
În mine trăia o femeie atât de frumoasă
Pe care am ascuns-o după ziduri înalte și groase
De câte ori încerca să evadeze, o înlănțuiam, strigându-i :
Uită-te la ei, uită-te la ei cum mint, cum se sfâșie,

Cum fug de propriile umbre, învăluiți în negare
Cum se ucid în crude războaie

Îți vor lua emoția, muzica
Și ți-o vor răsuci fără milă
De treizeci și de trei de ori pe gâtul subțire
Și vei tăcea, sugrumată.


Și atunci, femeia a înțeles.


În mine trăia o bătrână înțeleaptă
Pe care am ascuns-o după ziduri înalte și groase
Îmi plăcea să o ascult seara, spunându-mi povești
Basme uitate și vechii melodii, imagini, gânduri
Din alte timpuri, alte dimensiuni și vieți
Când a încercat să evadeze, i-am spus
Cu glasul ferm : Rămâi!
Nu-i loc nici pentru tine, acolo
Bătrâna mea înțeleaptă
Lumea asta e deja în ruine, zi după zi se pierde.
Și atunci, bătrâna a înțeles.

În mine trăia un copil vesel și blând
Pe care îl legănam în carusel de povești
Râdeam, ne jucam, amintiri împletind
Când a încercat să plece, i-am spus
Cu vocea blândă, șoptind:

Rămâi, dragul meu, te vei rătăci
Lumea asta nu-i pentru copii mari
Și nedrept, neștiut vei muri într-un trup de adult.
Rămâi aici copile, în lumea asta fadă
Nu-i loc de nemurire
Și atunci, copilul a înțeles.

Cândva, odată ca niciodată,
În mine trăiau femeia, bătrâna, copilul
Chiar și acum, în mine trăiesc
Nu mai au ziduri înalte, sunt liberi
Au însă bariere construite cu grijă, din lumini și umbre împletite
Căci în sfârșit, toți trei au înțeles.

Cândva, odată ca niciodată.

.