A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată,
Din rude mari, de afaceriști
O scumpă pițipoancă.
Și era una la părinți
Fițoasă-n toate cele,
Era tunată până-n dinți
Și ochi, și corp și gene.
Din umbra falnicelor cluburi
Ea, prințul și-l așteaptă
Îl vrea cu cont gras și Merțan
O viață bună așteaptă.
Nu îl vede azi, nu-l vede mâine
Se sperie rău fata,
Că nu se vede gospodină
Ea vrea totul de a gata.
Și tot vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
– O, dulce-al vieții mele sponsor
De ce nu vii tu? Vino!
Și cât de mult se roagă ea
În orișicare seară,
Știe că-i criză în România
Și poate el, n-o să apară.
Hai vino acum, tu sponsor blând
Alunecand pe un flirt și o frază
Pătrunde în casă și în gând
Și viață-mi luminează!
Și ce să vezi, la ceas de seară
Îi ascultă chemarea,
Într-un club mic dar de cinci stele
Îi apăru urgent salvarea.
Îl cunoscu pe el, deodată
Luceafăr printre stele
Bătrân, chel și cu burtă
Milionar cu conturi grele.
Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară
Un moș bolnav, cu ochii vii
Ce parcă moare afară.
– Din patul meu venii cu greu
Că să-ţi urmez chemarea,
Milionar e și tatăl meu
Şi mumă-mea e marea.
Ca eu în clubul tău să vin
Să te agăț de aproape
M-am chinuit lângă șofer
M-au trecut ape, ape.
La care , fata îl privi
Oftând din greu, renunta
Că nu se vede a îngriji
Un om în vârstă, pentru o nuntă.
– O, eşti bătrân, cum numa-n vis
Străbunii se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată.
Și uite așa, renunta ea
La visul ei de o viață.
Se duse și se angaja.
Mai plină de speranța.
Și într-o zi, pe iarnă grea
Îl cunoscu pe el, într-un autobuz
Era sărac dar nu conta
Ea îl iubea nespus.
Viata ca o limonada 
Trebuie ca era ramolit rau de tot ca altfel nu se prea renunta la asa luceafar!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este! 😀😀
ApreciazăApreciază
E super tare !!!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult! 😊
ApreciazăApreciază
Faină parodia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am vrut eu să mai spun ceva, dar se pare că azi nu sunt în perfectă rezonanță cu limonadele tale. Mai bine spus, nu mi-e scrisul cum ți-e versul, așa că n-am voit să stric frumusețea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt eu bătrân, dar nici așa,
Bani nu prea am căci sunt sub șa.
Abia mi-am luat un cal abraș
De la oraș.
Nici tânăr nu-s, dar mi-ar plăcea
Să stau cu-o mândră-alăturea,
Să născocesc povești pe loc,
Mândru să joc.
Concluzia? Rămân sărac,
Cu zilele vârâte-n sac
Și gândul mi-l plimb singurel
Într-un motel.
Iar dacă nu ați râs destul,
Râd pentru voi, căci sunt sătul
De-amarul vieții ce mi-a fost
Cam făr’ de rost.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Minunat! 👏👏 Umorul este cea mai buna terapie!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
Cumva m-ai molipsit și, dacă mai devreme nu aveam „destule cuvinte la mine”, între timp a sosit puțină inspirație. Nu puteam să las această minunată poezie a ta cu banalul „fain”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cat mai multa inspiratie ! Imi place sa citesc Incercari! O zi frumoasa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte fain!!! 😀 Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc mult! 😊
ApreciazăApreciază
[…] S. Ultimele patru strofe au fost scrise drept comentariu la una dintre poeziile Roxanei Neguț. Vrând să le așez și la mine, am simțit că li s-ar potrivi și o “prefață”, […]
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bestial … am ras cu lacrimi. Felicitari !!! Ma bucur ca m-ai ajutat sa te descopar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc!😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, daca gasesc ceva timp, incerc si eu ceva dupa Luceafar…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mult succes, timp si inspiratie!
ApreciazăApreciază
mai frumoasa este iubirea decat banii si tot confortul
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este! O zi frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană