Luceafărul modern                                

A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată,
Din rude mari, de afaceriști
O scumpă
pițipoancă.

Sursa foto Pexels

Și era una la părinți
Fițoasă-n toate cele,
Era tunată până-n dinți
Și ochi, și corp și gene.

Din umbra falnicelor cluburi
Ea, prințul și-l așteaptă
Îl vrea cu cont gras și Merțan
O viață bună așteaptă.

Nu îl vede azi, nu-l vede mâine
Se sperie rău fata,
Că nu se vede gospodină
Ea vrea totul de a gata.

Și tot vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
– O, dulce-al vieții mele sponsor
De ce nu vii tu? Vino!

Și cât de mult se roagă ea
În orișicare seară,
Știe că-i criză în România
Și poate el, n-o să apară.

Hai vino acum, tu sponsor blând
Alunecand pe un flirt și o frază
Pătrunde în casă și în gând
Și viață-mi luminează!

Și ce să vezi, la ceas de seară
Îi ascultă chemarea,
Într-un club mic dar de cinci stele
Îi apăru urgent salvarea.

Îl cunoscu pe el, deodată
Luceafăr printre stele
Bătrân, chel și cu burtă
Milionar cu conturi grele.

Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară
Un moș bolnav, cu ochii vii
Ce parcă moare afară.

– Din patul meu venii cu greu
Că să-ţi urmez chemarea,
Milionar e și tatăl meu
Şi mumă-mea e marea.

Ca eu în clubul tău să vin
Să te agăț de aproape
M-am chinuit lângă șofer
M-au trecut ape, ape.

La care , fata îl privi
Oftând din greu, renunta
Că nu se vede a îngriji
Un om în vârstă, pentru o nuntă.

– O, eşti bătrân, cum numa-n vis
Străbunii se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată.

Și uite așa, renunta ea
La visul ei de o viață.
Se duse și se angaja.
Mai plină de speranța.

Și într-o zi, pe iarnă grea
Îl cunoscu pe el, într-un autobuz
Era sărac dar nu conta
Ea îl iubea nespus.

20 de comentarii

  1. Sunt eu bătrân, dar nici așa,
    Bani nu prea am căci sunt sub șa.
    Abia mi-am luat un cal abraș
    De la oraș.

    Nici tânăr nu-s, dar mi-ar plăcea
    Să stau cu-o mândră-alăturea,
    Să născocesc povești pe loc,
    Mândru să joc.

    Concluzia? Rămân sărac,
    Cu zilele vârâte-n sac
    Și gândul mi-l plimb singurel
    Într-un motel.

    Iar dacă nu ați râs destul,
    Râd pentru voi, căci sunt sătul
    De-amarul vieții ce mi-a fost
    Cam făr’ de rost.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.