Dragi prieteni, incepem anul cu limonada poetică, o poezie ” Nepoezie” din următorul volum” Teoria Haosului ” – Cine privește in exterior viseaza, cine privește in interior, se trezește. Carl Jung

Nepoezie 
Roxana Neguț 

Mi-e teamă câteodată că nu voi reuși
să spun tot adevărul
Că el se va ascunde, va păli printre mii de cuvinte
Reușite sau nereușite, scrise în grabă
Că se va stinge în liniște printre metafore
Că va fi pierdut într-un colț stingher de tăcere. 

Că va muri ca multe alte adevăruri scrise
Uitate printre mii de alte cărți prăfuite.
Că poate îl veți lua de mânecă, îl veți scutura, îl veți judeca dur
Și îl veți închide într-o cutie de prejudecăți 
Și el se va transforma în minciună  
Și va pieri în întuneric, tăcut și gol.

Mi-e teamă că poate nu voi avea nici eu timp
Să spun, să scriu, să rostesc
Ceea ce trebuie scris, spus, rostit.
Că-mi vor trebui poate mii de ani
Și mii de alte vieți să mă înalț.
Că voi repeta același ciclu karmic la nesfârșit 
Până ce tot adevărul va fi scris.

Vom repeta la infinit împreună, aceleași vieți 
Și eu și voi
Până când vom înțelege cu toții.

Mi-e teamă câteodată și mie
De poezia care nu e poezie ci e adevăr.
De virgulele, spațiile, liniile, punctele
Rimele care se adună cuminți
Și așteaptă să fie spuse, scrise, rostite 
Și se revoltă și strigă mut la mine 
Că toți suntem unul
Și unul suntem toți.

Și toți ne vom repeta lecțiile la infinit 
Până când vom înțelege, vom cunoaște, vom ști 
Ceea ce suntem, privind în interior.

Și câteodată recunosc,
Omor cuvintele dinainte de a se naște 
Pentru că mi-e teamă să nu vă rănesc
Pentru că poezia nu e poezie,
E nepoezie și câteodată adevăr.