Dragi prieteni, lansarea antologiei  ” El amor de mi vida”- Editura Vicio Perpetuo,  Vicio Perfecto, Peru.

Mă veți gasi aici cu povestirea ” Los Muertes no quieren aqua( Morții nu vor apă-varianta în limba spaniolă).
O povestire despre dragostea nemuritoare dintre o mamă și fiica ei.
Mulțumesc frumos editorului Julio Julio César Benavides Parra! Felicitări tuturor pentru această minunată antologie lansată in luna iubirii!

Las aici prefața pentru ca îmi place prea mult.❤️📚

Descrierea cărții:
O EXPLOZIE DE EMOȚII INTENSE ȘI SENTIMENTE LA SUPRAFAȚĂ

Prolog la „El amor de mi vida” (Iubirea vieții mele) – Carlos Enrique Saldívar

Îmi plac poemele de dragoste. Îmi plac poveștile de dragoste. Ador iubirea. Și cine nu o face? Ar trebui să fii o statuie de piatră ca să nu simți nimic față de lumea care ne înconjoară, față de rudele noastre (atât cele apropiate, cât și cele îndepărtate) sau față de noi înșine. Însă, așa cum veți putea vedea în această carte excelentă, acesta este doar unul dintre cele trei niveluri pe care volumul le posedă, cel care ne place cel mai mult.
Se întâmplă că aceasta este o compilație de povestiri romantice, iar în romance relațiile interpersonale sunt complexe, implică mai multe fațete, și aici intervine al doilea nivel: decepția amoroasă. Există și un al treilea nivel, despre care voi vorbi în altă secțiune a acestei introduceri. Deocamdată: iubire și dezamăgire. Relații care funcționează, altele care se frâng. Iubiri neîmpărtășite. Altele care se concretizează, dar în care doar o parte iubește, în timp ce cealaltă se adaptează circumstanțelor celuilalt și ale vieții (care este un cumul de frustrări, furii și suferințe). În iubire totul este permis, ca și în război? Nu știu. Iubirea poate fi un câmp de luptă, ca în cântecul lui Pat Benatar.
Cert este că este o temă universală și, de aceea, nu aș ezita să afirm că aceasta este cea mai globală antologie pe care editura a publicat-o până în prezent. Și este posibil să fie cea mai senzitivă, deoarece, deși ici-colo se face simțită relația fizică, în fiecare dintre aceste povestiri, fără excepție, domină emoționalul. Poveștile mele preferate sunt cele romantice.
Trăim într-o lume în care mulți căutăm acceptarea celuilalt, credem că putem fi fericiți astfel, dar nu știu, nu doresc să fiu atât de optimist cu chestiuni atât de sacre. Dar se obțin multe lucruri: pace, plăcere, stabilitate. Nu spun că sunt perpetue, totuși, omul învață să conviețuiască. Mai întâi o face cu familia, în căminul în care se naște. Apoi, există bucurie în căminul pe care și-l formează, alături de soție sau soț, alături de copii.
Există persoane care decid să își parcurgă viețile singure; este respectabil, în plus, și aceasta este o manieră de a iubi. Aici intervine al treilea nivel (care poate fi zărit în această carte): iubirea de sine, iubirea de singurătate, de ceea ce faci pentru a fi fericit (aici am ceva mai multă speranță), iubirea față de frați, față de părinți, față de urmașii noștri, iubirea de cărți, de literatură, față de idolii noștri, iubirea care provine din credințe, față de ființele lipsite de apărare, față de un mod de existență, față de înțelepciune, talent, patrie, față de imperfecțiune.
Când am citit aceste povestiri minunate, fiecare cu o doză de ingeniozitate și chiar de originalitate, m-am gândit la cântece, la balade romantice în spaniolă, deoarece fiecare narațiune mânuiește un ritm foarte intens și reușește să se strecoare adânc în măruntaiele cititorului.
Fiecare text al acestor autori peruvieni (selectați dintre cei mai recunoscuți din domeniu), plus două strălucite autoare străine, ne conduce prin dimensiuni paralele de diverse feluri, demonstrând că proza scurtă se bucură astăzi de o perfectă sănătate creativă.
Desigur, nu este o carte ușoară. Sunt texte care lovesc, pentru că romanticul, așa cum am spus, conține deznădejdea, pierderea, înfrângerea. Acest lucru face cartea mai bogată, ca un ocean cu diferite insule, fiecare cu propriile riscuri, peisaje, pericole. Acest fapt face ca volumul să fie puternic și să ni se imprime ca un tatuaj cu motivele, conflictele și meandrele sale. Viața așa este, nu totul este roz; este frumos când lucrurile din jur strălucesc, deși este foarte interesant și când personajul se împiedică, când plânge, când vede că una este să visezi și alta este să înfrunți realitatea, pentru a fi mai bun, pentru a învăța, pentru a se ridica, pentru a se maturiza și a continua să crească pe acest Pământ divizat.
Mai ales, îmi place eterogenitatea volumului. Cine crede că se află în fața unei cărți cu clișee comune, se înșală. Există multiple tonalități în povești. Când cititorul este surprins de o narațiune, imediat este impactat și mai tare de cea care urmează. Această diversitate de elemente și cauzalități îmbogățește cartea, o transformă într-o comoară de descoperit.
Urmează veștile bune privind acest eveniment literar care vă va lăsa satisfăcuți, înduioșați și, în unele cazuri, șocați. Genurile variază, de la costumbrism la realism urban, de la fantastic către science-fiction. Îmi place că se vorbește despre supranatural, care are rădăcini atât de adânci în folclorul țării noastre. Povestiri ambientate în mediul urban și în zonele rurale. Expresive și intimiste. Fugare și eterne. O asemenea varietate oferă un colorit special volumului, ceea ce va satisface cititorul exigent și explorează, în același timp, posibilitățile literaturii.
„El amor de mi vida”, un titlu precis pentru a arăta contradicțiile unei planete unde ființa umană pășește căutând să se insereze ca subiect social.
Fiecare își poate găsi iubirea vieții sale. Nu vă îngrijorați dacă încă nu ați găsit-o, viața este scurtă, dar posedă timpul suficient.
În plus, unii am găsit-o deja: în cărți, în scris, creând ficțiuni care să ne mențină vii. În ființele dragi, în propria forță. În atâtea lucruri se poate localiza acea iubire care ne va menține uniți de ființe sau activități concrete, de amintire, de proiecte, de abstracțiuni valoroase.
Cu toate cele spuse, ne putem bucura din plin de aceste povești care arată o diversitate de stiluri, care posedă „fierberi” (despre care vorbea José María Arguedas ca motivație pentru a scrie, pentru a demonstra ceva). Sunt povești care se asimilează cu naturalețe, ca și cum noi am fi protagoniștii, pentru că cine, în viața sa, nu a iubit, nu s-a bucurat, nu a urât, nu a simțit acea teamă de a se apropia de subiectul afecțiunii sale și de a-i spune atâtea lucruri, cu gânduri de vis, pentru ca apoi să spună doar un: „Bună” și să înceapă o poveste, care va fi pozitivă sau nu va duce la nimic, dar pe care, fără îndoială, nu o vom uita niciodată?
Desigur, totul începe cu ceva foarte important: încrederea. Aveți încredere în acești autori. Aveți încredere în romance. În special, aveți încredere în capacitatea voastră de a simți lucruri frumoase.

Lima, decembrie 2025.

Queridos amigos, me complace anunciar el lanzamiento de la antología „El amor de mi vida” – Editorial Vicio Perpetuo Vicio Perfecto, Perú.
Me encontrarán en estas páginas con el cuento „Los muertos no quieren agua”, o su variante en español. Es una historia sobre el amor inmortal entre una madre y su hija.
Muchas gracias al editor Julio Cesar Benavides Parra!
¡Felicitaciones a todos por esta maravillosa antología lanzada en el mes del amor!🌹❤️📚

El amor de mi vida
UNA EXPLOSIÓN DE EMOCIONES INTENSAS Y SENTIMIENTOS A FLOR DE PIEL.
PRÓLOGO A «EL AMOR DE MI VIDA» CARLOS ENRIQUE SALDÍVAR Me gustan los poemas de amor. Me agradan los relatos de amor.
Me encanta el amor. ¿Y a quién no? Habría que ser una estatua de piedra para no sentir algo con respecto al mundo que nos rodea, nuestros familiares (tanto cercanos como lejanos), nosotros mismos. Pero, como podrán ver en este excelente libro, este es solo uno de los tres niveles que posee, el que más nos gusta.
Sucede que esta es una compilación de cuentos románticos, y en el romance las relaciones interpersonales son complejas, implican varias aristas, y es aquí donde entra el segundo nivel: el desamor. Hay un tercer nivel, del cual hablaré en otro tramo de esta introducción. Por ahora: amor y desamor. Relaciones que funcionan, otras que se truncan. Amores no correspondidos.
Otros que se concretan, pero solo una de las dos partes ama, la otra se acomoda a las circunstancias del otro y de la vida (la cual es un cúmulo de frustraciones, iras y sufrimientos). ¿En el amor vale todo, así como en la guerra? No lo sé. El amor puede ser un campo de batalla, como la canción de Pat Benatar.
Lo cierto es que es un tema universal y, por ello, no dudaría en asegurar que esta es la antología más global que ha publicado la editorial a la fecha. Y es posible que sea la más sensitiva, porque, si bien, por ahí o por allá, se hace eco a la relación física, domina lo emocional en cada uno de estos cuentos, sin excepción. Mis historias favoritas son las románticas. Vivimos en un mundo donde muchos buscamos la aceptación del otro, creemos que podemos ser felices de esa forma, pero no sé, no deseo ser tan optimista con asuntos tan sagrados. Pero sí se consiguen muchas cosas: paz, placer, estabilidad. No digo que sean perpetuas, sin embargo, uno aprende a convivir. Primero lo hace con la familia, en el hogar donde se nace. Después hay alegría en el hogar que uno forma, con su esposa o marido, con los hijos.

Hay personas que deciden abordar sus vidas solas, es respetable, además eso también es una manera de amar. Aquí viene el tercer nivel (que puede atisbarse en este libro): el amor propio, a la soledad, a lo que uno hace para ser feliz (aquí tengo un poco más de esperanza), a los hermanos, a los padres, a nuestros vástagos, el amor a los libros, a la literatura, a nuestros ídolos, el amor que proviene de las creencias, a los seres indefensos, a un modo de existencia, a la sabiduría, al talento, a la patria, a la imperfección.
Cuando leí estos maravillosos relatos, cada cual con una dosis de ingenio e incluso de originalidad, pensé en canciones, baladas románticas en español, ya que cada narración maneja un ritmo muy intenso y logra colarse a fondo en las entrañas del lector. Cada texto de estos autores peruanos (seleccionados de entre los más reconocidos del medio) más dos brillantes autoras extranjeras, nos conduce por dimensiones alternas de diversas laya, demostrando que el cuento hoy en día goza de una perfecta salud creativa.
Eso sí, no es un libro fácil. Hay textos que golpean, porque lo romántico, como dije, contiene a la desazón, la pérdida, la derrota. Esto hace al libro más rico, como un océano con diferentes islas, cada una con sus propios riesgos, paisajes, peligros. Esto hace que el volumen sea poderoso y nos imprima como si fuese un tatuaje sus motivos, conflictos, vericuetos. La vida es así, no todo es color de rosa; es bonito cuando las cosas alrededor brillan, aunque también es muy interesante cuando el personaje se tropieza, cuando llora, ve que una cosa es soñar y otra enfrentar la realidad, para ser mejor, aprender, levantarse, madurar y seguir creciendo en esta Tierra dividida.
Sobre todo, me agrada lo heterogéneo del volumen. Quien piense que está ante un libro con tópicos comunes, se equivoca.
Hay múltiples tonalidades en las historias. Cuando el lector se sorprende con una narración, de inmediato se impacta más con la que viene. Está diversidad de elementos y causalidades enriquecen el libro, lo hacen un tesoro por descubrir.

Siguen las buenas noticias respecto de este evento literario que los dejará satisfechos, enternecidos y, en algunos casos, conmocionados. Los géneros varían, desde el costumbrismo hasta el realismo urbano, desde lo fantástico hacia la ciencia ficción. Me agrada que se hable de lo sobrenatural, que tanto arraigo tiene en el folclore de nuestro país. Cuentos ambientados en la urbe y en las zonas rurales. Expresivos e intimistas.
Fugaces y eternos. Tal variedad le brinda un colorido especial al cuaderno, lo cual satisfará al lector exigente y explora, a la vez, las posibilidades de la literatura.
«El amor de mi vida», título preciso para mostrar las contradicciones de un planeta donde el ser humano camina buscando insertarse como sujeto social. Cada quien puede hallar el amor de su vida. No se preocupen si aún no lo encuentran, la vida es corta, pero posee el tiempo suficiente.
Además, algunos ya lo hallamos: en los libros, en escribir, crear ficciones que nos mantengan vivos. En nuestros seres queridos, en nuestra fuerza. En tantas cosas se puede ubicar ese amor que nos mantendrá unidos a seres o actividades concretas, al recuerdo, a los proyectos, a abstracciones valiosas.
Con todo lo dicho, podemos disfrutar bastante de estas historias que muestran una diversidad de estilos, que poseen hervores (de los que hablaba José María Arguedas, como la motivación para escribir, demostrar algo). Son historias que se asimilan con naturalidad, como si fuésemos los protagonistas, porque ¿quién en su vida no ha amado, no ha gozado, no ha odiado, no ha sentido ese temor de acercarse al sujeto de afecto y decirle tantas cosas, con pensamientos de ensueño, y mencionar un:
«Hola» e iniciar una historia, que será positiva o no lleve a nada, pero, sin duda, nunca olvidaremos? Eso sí, todo inicia con algo muy importante: la confianza. Confíen en estos autores. Confíen en el romance. En especial, confíen en su capacidad para sentir cosas hermosas.

Lima, diciembre de 2025.