Din secretele unui gigolo de țară

Veșnicia s-a născut la sat. La fel și John. Pe numele real Ion al Frosincei, bărbatul s-a simțit dintotdeauna omul nepotrivit la locul nepotrivit.

adult-emotion-face-4618-1-2069648691.jpg
Sursa foto Pixabay

Barza îi greșise destinația la naștere și il scăpase in cap, într-un sătuc uitat de lume. Nu-i plăcea viața la țară, nici obiceiurile rurale, nici măcar serbările sătești când spre dimineață îl înhăța norocul și mai tăvălea câte o țărăncuță prin fanul proaspăt cosit. Asta era doar una dintre cele puține și mai de preț distracții sătești. Dar ce să-i faci? Viața nu-i întotdeauna dreaptă așa cum nu-i întotdeauna strâmbă și John înțelesese acest lucru în urmă cu mulți ani.

Era băiat finuț. Se șlefuise atent de-a lungul timpului deși viața rurală încercase să-i frângă ambițiile colosale și ideile mult prea mărețe. Dorea o viață boemă, de artist. Se visase cântăreț de mic copil dar vocea nu-l ajutase niciodată. Se visase actor dar nici talent nu avea prea mult. Pictor nici atât că câteodată destul de des, îi tremurau mâinile de la țuica băută la birtul din sat. Și uite așa, într-o noapte lungă, plină de insomnii și planuri nerealizabile, John avu o revelație. Știa ce carieră să-și aleagă. Tot în mediul artistic. Se va face gigolo.  Doar putea vinde iubire contra-cost. Atuul lui? Îl recomanda fizicul și mușchii bine lucrați de la programul intensiv de sapă și coasă. Avea și un idol, un model de succes. Vărul lui. Un țaranus ajuns la București și care prin metode mult prea neortodoxe ajunsese să aibă o viață bună. Și bună, știi ce zic? Croaziere pe Mediterana, mese în restaurante de lux și țoale făcute pe comandă. Și toate astea cum? Cu câteva tavaleli prin așternuturile unor doamne de vârsta a treia.

Era un troc echitabil. Văru le vindea dragoste, complimente și iluzii iar domnișoarele de vârsta a treia îl adorau. Și-i cumpărau dragostea și cuvintele frumoase, în porții mai mici sau mai mari, după posibilitățile financiare si apetitul fiecăreia. Așa vroia și John. Prețul plătit era prea mic pentru așa o viață de lux . Așa că plin de hotărire, trecu la treabă. Își vându vaca și își repară dinții. Vându cazanul de țuică rămas moștenire de la strabunicul și se ințoli. Și apoi făcu gestul suprem, de o cutezanță rară. Vându casa părintească și cu banii luați, cumpără un parfum de firmă și un bemveu la mâna a treia. Era obosit și huruitor rău săracu bmv, ziceai că se dezintegrează la fiecare frană mai bruscă  dar John spera ca după câteva partide reușite să îl schimbe cu o variantă mai aratoasă. Ceva mai nou. Și așa cu toate puse la punct, părăsi satucul uitat de lume și autoritați și plecă la capitală.

Ajuns acolo, se cază într-un hotel modest situat la marginea orașului și se apucă de treabă. Prima oară dădu anunț la ziar. Tânăr bine dotat și prezentabil ofer companie doamnelor foarte generoase. Ofer clipe de neuitat și multă discreție. După câteva ore, sună telefonul. La capătul celălalt al firului o voce tenebroasă de femeie îi ceru detalii. Dar John, deși un pic emoționat, nu se pierdu cu firea. Negocie la sânge un tarif cât mai mare pentru o noapte de iubire și stabili data întâlnirii. Doar un singur lucrul îl speria, clienta necunoscută avea gusturi cam ciudate. Îl vroia îmbrăcat în gladiator și mut. Cât mai puțin dialog și cat mai multă acțiune, precizase ea de la bun început. Nu îi plăcea vorba multă așa că John se conformă. Își închirie un costum de carnaval și așteptă cu nerăbdare ziua următoare. A doua zi se întâlniră la un hotel de lux din oraș. O recunoscu imediat. După trandafirul pe care îl ținea în mâna, privirea lacomă, statura masivă și ridurile din dotare. Semăna cu un comandant de oști. Urcară împreună în camera rezervată cu o seară înainte și se cunoscură mai bine. Ea…avea o lungă lista de soți decedați și o avere impresionantă. El avea trac. Si o dispozitie foarte putin romantică. Dar se vindecă repede de emoții si lipsă de chef când văzu teancul de dolari ce se odihnea liniștit pe o noptieră.

Nici nu se apucă bine John de treabă cand politia năvali peste ei. Era o inscenare. Politia pescuia baieții veseli, mulți dintre ei escroci sentimentali internationali. Lui John nu ii facură nimic. Era la prima abatere dar se hotari el după o noapte petrecută intr-o celulă friguroasă, să renunțe. Pana la urmă, nu era de el o asemenea carieră. Prea multe riscuri și prea puține  beneficii. Așa că se mută inapoi in sătucul linistit si se apucă de agricultură. Vandu Bmv-ul, iși cumpară o căruță și se insură cu cea mai cuminte fată din sat. Era mult mai liniștit. Decat un gigolo falimentar, mai bine un gospodar imbogățit din muncă agricolă . Și in fond și la urma urmei, banii obținuti prin metode necinstite vor costa intotdeauna mult prea mult.

3 comentarii

Lasă un răspuns la Poteci de dor Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.