Roxana Neguț

O nouă toamnă

E atâta liniște

În început de toamnă

Copacii goi jelesc pe alei

Plâng frunzele căzute pe altare

De asfalt murdar și de noroi.

E atât de tristă toamna asta

Și atât de crudă-n nemișcarea ei

Căci plânge cerul în infinite ploi

Plâng frunzele căzute pe alei.

E toamna, trist cuvânt, trist înțeles

Un anotimp bizar și schimbător

Mi-e dor de vara, de căldura, de culori.

Mi-e dor aprins de un soare trecător.

31 august Ziua Limbii Române

7 comentarii

Răspunde-i lui Marius - AnalogiiAntologii Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.