Ei bine, dragi prieteni m-am hotărât așa peste noapte să îmi încerc norocul cu o poezie mai modernă. Am văzut că este la mare căutare și mi-am zis, de ce nu?
Poate câștig ceva premii, niște diplome., niște afișe la metrou, niște postere pe stâlpii de telegraf..ceva..
Înainte însă de a mă apuca, mi-am făcut temele, am studiat intens stilul cu scopul de a mă integra în peisaj.

• 

Vedeți voi, acest model de poezie trebuie să respecte niște reguli. Nu este chiar așa fără cap și coadă.Dacă nu le-ai respectat, nu te poți numi un poet ultramodern. Rămâi acolo în colțul tău, neștiut, acoperit de praf și rime.
Așadar prima regulă pentru un succes garantat este ca poezia să conțină minim unul, două cuvinte vulgare. Dacă aveți curaj și vă ține tastatura, puteți folosi câte doriți. „The sky is the limit” cum s-ar spune.
Poezia mea model unu: 

Balada tehnică a emoticonului vulgar

Un emoticon vulgar stătea singur într-un colț de ecran, plângea după un punct sau o virgulă ceva ,, cum vei plânge și dumneata, citind această poezie fără sens, sașie, zbanghie care numai poezie nu știe să fie..

A două regulă observată de mine, cât mai alambicată, cât mai neînțeleasă să fie poezia..Poetul să pară un inadaptat al acestei lumi prozaice și că el se luptă permanent cu angoase existențiale transcendentale. 
Poezia model doi

Balada oii bezmetice și a insomniei

• 

Într-o noapte în timp ce fugeam de aburitoare vise aiuritoare mi-am numărat toate oile, le-am strigat pe nume și am observat cu mare tristețe că una mai cheală șchiopăta, am fugit repede și am ascuns oaia bezmetică într-unul dintre vise dar am uitat în care și de atunci mă lupt cu insomnia .Unde-i oaia, unde-i visul, unde-i somnul? Au fugit cu toate într-o noapte.

A treia regulă: fără ritm și fără rimă.
Rima este depășită de mult și cât mai sofisticată să fie poezia. Sincer cred că Eminescu s-ar răsuci în mormânt dacă i-aș citi câteva poezii moderne. Este depășit și el . Nu mai ține pasul cu vremurile. Iată așadar:

o poezie sofisticată 

Sofisticată este sofisticarea femeii simple care duce gunoiul la ghenă citându-l pe Platon și pe Nietzsche în timp ce vorbește cu o vecină bătrână și cam surdă despre întreținere și apa caldă, ea femeia sofisticată cară după ea toate gândurile pierdute într-o seară când televizorul urla prea tare. Știa sofisticata ca televizorul i-a furat gandurile si le-a ascuns intr-un tranzistor. Un tranzistor mosfet cochet.

Cam astea ar fi poeziile mele ultramoderne. 

În rest nu prea mai am ce să spun despre poezia modernă. Se pare că nu mă prinde acest gen de poezie. Fug prea repede pentru ea.
Oricum, după umila mea părere, fiecare carte are cititorii ei iar timpul este o probă decisivă pentru poeți. Aș călători în viitor, peste câteva sute de ani, să văd ce poezie se citește, doar așa de curiozitate. O zi plină de zâmbete va doresc!