Ei bine, dragi prieteni dacă data trecută am stat la o cafea cu Bacovia, de această dată pe neașteptate printre gândurile mele, și-a făcut apariția un alt musafir ilustru, Macedonski. Alexandru Macedonski.

Va spun sincer că m-am pierdut puțin, nu știam dacă să îl servesc cu cafea, ceai sau chiar cu un suc. Știam din vechile jurnale literare că Macedonski avea un temperament mai aprig, așadar nu îmi doream să îl supăr. Am ales totuși, cafeaua însoțită de câteva rondèle de fursecuri. Se pare că i-au plăcut Poetului rondelelor.

Ei bine, va mărturisesc că sunt onorată să am așa musafir imaginar. Un poet de geniu , prozator, publicist dar și primul scriitor de SF din literatura română. O fire dârză care nu se dădea la o parte să își afirme sus și tare convingerile. Păreri destul de inovatoare pentru epoca sa. Si destul de greu digerabile. Penița lui funcționa cu succes, scriind satiră și pamflete, o armă ascuțită împotriva rivalilor. Lucru care binențeles că i-a adus mari deservicii în timpurile sale. Nu aș vrea însă să aduc în discuție scandalurile care i-au marcat cariera . Ceea ce mă deranjează foarte tare este faptul că presa acelor vremuri nu i-a oferit un drept la replică în scandalul cu Eminescu. Scandal inceput de la o epigramă publicată, intr-un moment nefericit, de un fost coleg invidios. Poate că totuși opinia lui Macedonski , adevărul lui, ar fi modificat un pic istoria lumii literare.

În orice caz dacă Macedonski ar fi trăit în vremurile noastre îl văd lejer invitat pe la o emisiune de scandal unde, cu spiritul său războinic să-și desființeze adversarii.

Va dați cum ar fi curs titlurile pe burtierele televiziunilor: Șoc, Șoc, Șoc, Macedonski acuză! sau Nu rata acum: Marele scandal Macedonski –Alecsandri. Ar fi fost cred , niște meciuri televizate demne de urmărit. Partea frumoasă era că atunci artiștii se duelau în versuri și în proză, acum se dueleaza în reality show-uri fake și emisiuni în direct pentru rating.

În orice caz, Macedonski era un vizionar. A prezis apariția aerului condiționat cu mult timp înainte în proza sa SF Oceania, și-a dedicat un poem Epitaf, celebrității viitoare și a prezis că unul dintre copiii săi va avea talentul picturii. Și multe alte lucruri, unele dintre ele minimalizate de către contemporanii săi.

S-a cam terminat cafeaua . Concluzia mea după acest dialog imaginar:

O minte de geniu care cred din nou că s-a născut în epoca greșită. Cel puțin în timpurile noastre, ar fi avut posibilitatea de a se apăra. Poate chiar și-ar fi angajat un PR iscusit care să îi mai domolească un pic caracterul vijelios. Și mai ales, să îi ambaleze frumos, adevărurile dure exprimate câteodată prea vocal. Și în mod sigur ar fi obținut așa, mult mai multă glorie încă din timpul vieții sale. Cum spunea Macedonski: Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns..Sau cum aș spune eu: Viața e o limonadă!