Dragi prieteni, mă găsiți luna aceasta în The Writers and Readers Magazine -UK in calitate de autor recomandat, contributors edition cu povestirea” Morții nu vor apă”și poezia Contrast.( ambele în limba engleză)

Pentru voi, repostez scurtul fragment publicat inițial :

Morții nu vor apă- realism magic, emoție și supranatural.

Ana avea 23 de ani când și-a înmormîntat mama. Biata femeie pierduse bătălia cu cancerul după o luptă grea și chinuitoare de cinci ani, timp în care Ana i-a fost alături zi de zi. De-a lungul timpului, fata învățase să nu renunțe niciodată, sa o îngrijească cu multă răbdare dar mai ales, învățase să o mintă frumos. Știa din primul an că mama ei va muri din cauza diagnosticului necruțător și alesese să-i ascundă adevărul, în timp ce îi servea zilnic porția de minciuni atât de necesare. Și atât de frumos și abil construite încât ajunsese să le creadă și ea. Că vor pleca amândouă în croaziere lungi în jurul lumii, că își vor lua o căsuță cochetă undeva la marginea orașului renunțând la apartamentul prea mic sau că într-o buna zi, mama ei va deveni bunică și își va crește nepoții. De-a lungul timpului, scenariile Anei, croite în nopțile lungi de insomnie deveniseră din ce în ce mai complexe iar mama ei, unicul spectator îi sorbea avidă cuvintele si isi întărea astfel prin speranță, psihicul copleșit de boala mult prea grea.
Însă, într-o zi caldă de primăvară, moartea, nepăsătoare și surdă la toate scenariile fetei, le-a vizitat pe neașteptate și a luat-o pe mama Anei. În ultimele ei clipe, femeia lucidă încă, i-a făcut câteva dezvăluiri șocante despre lumea de dincolo. Despre îngerul călăuză care o privea tăcut, pliindu-și aripile albe dintr-un colț al camerei, așteptând să o însoțească, despre celelalte spirite însoțitoare prezente și ele și despre toata viata care acum i se derula în fragmente alb-negru, puțin câte puțin, prin fața ochilor. Exact ca un film în care a fost actorul principal.

La doar o săptămână după moartea ei, mama ei a sunat-o. Ana a vazut numele mamei sale pe ecranul telefonului mobil și i s-au înmuiat genunchii. Era într-un maxi taxi aglomerat se întorcea într-o seară, de la serviciu. Fata a răspuns însă la capătul celălalt al firului se auzeau doar sunete bizare și ascuțite. Ca un radio prea stricat care parcă încerca sa prindă o frecvență. Ar fi spus ceva dar nu știa ce. Și totuși avea atat de multe de spus, însă gândurile i se învălmășeau prea repede in cap datorită stării de soc. A ascultat încremenită in tăcere și dupa câteva minute, apelul s-a închis. Când a ajuns acasă, primul lucru pe care l-a făcut a fost să verifice telefonul mobil al mamei sale. Zăcea într-un colț de birou, aruncat, descărcat de cateva zile bune. Cu cartela încă în uz. ..

Mortii nu vor apă face parte din volumul de povestiri în lucru ” A doua lume”
Motto volum : Luminița de la capătul tunelului există, tunelul este doar o iluzie.

The Writers and Readers Magazine

Description

The worldwide magazine of poetry, short stories and articles that are too good to miss. A bimonthly magazine that reads like a book. Get your copy now in print or for Kindle.


Magazinul internațional este disponibil pe Amazon la următorul link :

https://www.amazon.co.uk/gp/aw/d/B0B2TT6NL8/ref=tmm_pap_swatch_0?ie=UTF8&qid=1654339738&sr=1-1