Acum cațiva ani m-am hotarat să mă perfectionez și cuprinsă de mari speranțe am urmat un curs de design interior si feng shui. Mă păcălise cineva că e de viitor şi vezi tu, e bine să cunoşti ceea ce alţi nu ştiu şi tot aşa.. Zis şi făcut.Am urmat cursul conştiincioasă, mi-am făcut toate temele ba chiar am şi reamenajat casa de vreo trei ori în perioada aceea. Mutam mobila zi de zi…doar trebuia să fac practică, nu? Am terminatul cursul, testul, am luat diploma şi gata. Încântată nevoie mare, hai să intru în afaceri..Plasez anunţul minune la ziar. Specialist feng shui ofer consultanța design interior.Anunţul nici prea mic, nici prea mare şi fără preţuri la vedere să nu sperie clienţii . Şi mă pun pe aşteptat. Nu termin bine gândul şi sună telefonul. Îmi abordez o voce cât mai profesională şi răspund plină de speranţă:
– Alo, bună ziua.
La capătul celălalt, aud o voce groasă de fumător convins care urla să-mi spargă timpanul:
– Alo, duamna, am văzut anunţul în ziar. Aveţi cumva nişte fenc șui de vânzare? Dar aş vrea mai mult dacă se poate că am o casă mai mare.
– Sigur vă pot ajuta cu consultanta, îi răspund stupefiată. Ştiţi dumneavoastră, feng shui e o artă veche şi din păcate nu se vinde la kilogram.
-Cum adică consultanţă? mă întreabă interlocutorul meu din ce în ce mai nedumerit.
-Va pot da idei pt amenajarea locuinţei şi sfaturi personalizate.
-Nu, mulţumesc că d-astea am destule şi eu. Plus sfaturi multe de la neamuri şi cunoştinţe. Pe mine mă interesa să- i închid gura soacră-mii că prea îşi dă cu părerea despre orice.
Şi cumpărăm aşa vreo 100 de kilograme de fenc șui şi îl împrăştiam prin toată casa.
Ştiţi ..exact ca otrava aia de şobolani. Puneam la toate colţurile din casă, la uşi chiar şi prin grădină că am un dulău cam nervos. Latra toată noaptea şi mă cert cu vecinii. I-aş fi pus şi lui un pic de fenc șui în mâncare să se mai liniştească puţin. Să vedeţi atunci ce succes aş avea. Şi nevasta-mea e de acord, ba chiar m–a rugat să-i cumpăr şi ei câteva sacoșe cu fenc că are câteva colege la serviciu şi nu stau prea bine cu dragostea.
-Din păcate nu vă pot ajuta în acest mod, îi răspund impăciuitoare.
-Haide doamnă ca vă ştiu eu pe ăştia, marii specialiști. Nu daţi la bucată, nu daţi la kilogram. Toţi vindeţi angro. Dacă vreţi, vorbesc cu colegii şi venim cu o furgonetă şi luăm aşa, cam o mie de kilograme de fenc șui. Îl împărţim egal, să ne meargă bine la toţi.
După ce îl refuz politicos, omul biguie câteva înjurături neortodoxe la adresa universului şi îmi închide telefonul în nas.
Mai stau vreo jumătate de oră şi sună iar telefonul.
– Bună ziua, sunteţi consultant feng shui? aud o voce miorlăită de domnişoară.
– Da, spuneţi.
– Doamna am şi eu o problemă mai delicată. Am nevoie de nişte vrăji de dragoste ca iubitul meu e foarte însurat şi cred că are de gând să rămână aşa. Şi eu ce să fac ? Că nu o să rămân tânără şi frumoasă o viaţă întreagă.
-Nu ştiu dacă vă pot ajuta. Singurul lucru ar fi să armonizaţi casa ca să atrageţi dragostea şi prosperitatea, îi răspund eu.
– A nu, că casa nu-i a mea şi nici măcar a lui. E a lui hoaşca de nevastă-sa, îmi răspunde vocea miorlăită. Şi poate mă lasă pe mine şi nu pe ea dacă nu vă iese treaba cu vrăjile.
-Și în plus mai vroiam şi ceva de sănătate că am probleme cu silicoanele şi nu aş vrea să le schimb până nu o lasa asta pe nevastă-sa. Vă daţi seama, am o mare lipsă de fonduri.
-Eu v-aş sfătui să încercaţi să vă luaţi un job, încerc eu timidă să fac un pic de curăţenie în viaţa dezordonată a domnişoarei.
-A nu, doamnă, că munca nu-i de mine. Am auzit că cine munceşte o dată, munceşte toată viaţa şi nu aş vrea să ajung chiar aşa.
Mai bine încerc şi eu treaba asta cu fengh shui-ul. Mai o vrajă, mai un descântec şi poate reuşesc şi eu în viaţă.
După o jumătate de oră, convinsă că nu o scot la capăt cu miorlăita domnişoară de oraş, îi închid politicoasă telefonul, promiţându-i ca atunci când voi găsi o soluţie miraculoasă pentru problemele ei o voi suna.
Oricum, concluzia zilei este următoarea:
Există o categorie specială de surzi: aceia care nu vor să audă decât ceea ce spun ei.( Tudor Musatescu)Acest articol a aparut și pe http://perfectimperfecte.ro/.