Ipohondru: Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are .

Sursa foto Pixabay

Da, dragii mei această definiţie corespunde dex-ului online dar acesta a uitat să inventeze şi un cuvânt mai complex şi anume, noţiunea de părinte ipohondru.Asta e mult mai grav şi totodată ..mai complicat. Şi imaginaţi-vă că eu am doi copii deci sunt ipohondră la dublu.

N–am fost dintotdeauna aşa. Eram atât de calmă şi liniştită iar cerul meu era atât de senin încât nici cei mai mari nori de furtună  nu îl puteau întuneca. Totul s-a schimbat insă o dată cu naşterea celui mai mic copil al meu. Problemele lui de sănătate m-au trecut de partea cealaltă a baricadei. Ce plimbări prin spitale în miez de noapte, agenda telefonică imi era plină de numere ale doctorilor, care de care mai cunoscuţi, pagini salvate în telefon cu tot felul de informaţii medicale…foarte greu dar apoi  m-am obişnuit..

Acum Google a devenit cel mai bun prieten al meu şi totodată cel mai mare duşman. Să te ferească Dumnezeu să stai în preajma mea dacă Sfântul Google îmi oferă informaţii negative. Îmi creşte pulsul, mă sperii, intru într-o stare de panică continuă şi vorbesc incoerent.

Dacă îmi cade netu, la fel…Rămân atâtea întrebări fără răspuns. Și apoi cu cine să vorbesc?

Că doctorul de familie nu mai îmi răspunde la telefon. După vreo zece vizite şi zeci de telefoane in miez de noapte, m-a sfătuit politicos să mai iau o pauză. Şi… să schimb doctorul..

Acum am o mare problemă. Îmi suspectez copiii de orice… De orice boală, ce credeaţi?

De la o banală răceală să vezi ce tragedie. Activez netul şi citesc…citesc, nici nu mai ştiu când se face dimineaţă. Citesc de gripa aviară , gripa porcină, h1n1, ebola şi alte tragedii. Şi apoi mă înarmez, îmi fac o strategie de luptă şi încep plimbările prin farmacii cu sacoşa după mine.

Shopping la liber, toată gama de antitermice, supozitoare, ceaiuri, tincturi, picături şi alte drăcovenii. Nimic nu trebuie să îmi lipsească. Binențeles că am avut grijă să am și carduri de fidelitate la toate farmaciile din zonă… chiar şi la cele online.

Prietenii mei cei mai buni sunt farmaciştii. Cu ei ma înţeleg atât de bine. Limbajul medical a devenit pentru mine o limbă fluentă iar termenii atât de cunoscuţi îmi mângâie urechile.

Şi acum să revenim. Eu una,  încă încerc să îmi revin după ultimul şoc. Fetiţa mea cea mare mă alarmează permanent. Ba o doare genunchiul, ba gâtul , ba capul.. Şi eu citesc … citesc, mă sperii,îmi revin şi iar citesc. Nu renunţ, nu mă predau căci am multe arme în dotare.Aseară zicea că o doare capul, undeva în zona cerebelului , ca să vorbim în termeni medicali! I-am făcut masaj, i-am dat cu unguente…degeaba, durerea persista!

Îmi iau telefonul şi citesc…citesc, diagnostice horror: meningita, tumoare, etc..Bineînţeles că mi-am pierdut somnul, şi capul odată cu el…După o noapte lungă de scenarii, care de care mai fataliste, fetiţa mă strigă.Nu o mai durea capul, era un banal coş…of, of. Concluzia, google cat ar fi de isteț, tot nu poate tine loc de doctor.

Cam aşa decurg zilele mele, dar gata acum m-am hotărât. O iau pe medicina naturistă, homeopată, ayurvedica şi ce oi mai găsi. Am scos storcătorul de fructe şi l-am aşezat la loc de cinste…mai trebuie să mă aprovizionez cu fructe, multe fructe şi ceaiuri de plante. Am citit că există peste o mie de plante de leac. Or fi ceaiuri din toate?  Vai, câtă treaba am! Şi acum dragii mei, ce rugăminte am la voi, dacă ştiţi vreun doctor bun, homeopat, naturist, orice , trimiteţi- mi şi mie un mail , aaa şi altceva, staţi deoparte că se ia!!

Acest articol a aparut si pe https://perfectimperfecte.ro/.